Cine a inventat roata? Descoperirile recente din Israel ar putea rescrie istoria
De mii de ani, roata este considerată o invenție revoluționară care a transformat civilizația umană, oferind fundația pentru dezvoltări tehnologice ulterioare, precum transportul și meșteșugul. Primele dovezi ale utilizării roții pentru ceramică datează din jurul anului 4000 î.Hr., în Mesopotamia, iar aproximativ 500 de ani mai târziu, apar și primele dovezi ale utilizării roții în vehicule. Totuși, descoperirile recente din Israel sugerează că s-ar putea să fie necesară o reevaluare a acestei cronologii.
O echipă de cercetători de la Universitatea Ebraică din Ierusalim a scos la lumină, în situl arheologic Nahal-Ein Gev II, o colecție de peste o sută de pietre perforate, majoritatea din calcar, datând de aproximativ 12.000 de ani. Aceste obiecte circulare, fiecare cu o gaură centrală, ar putea reprezenta o etapă cheie în dezvoltarea uneltelor rotative, inclusiv a roților. Aceste artefacte oferă o nouă perspectivă asupra modului în care oamenii preistorici foloseau rotația pentru a-și îmbunătăți activitățile zilnice și artizanale, scrie Dailymail.co.uk.
Rolul pietrelor perforate în cultura preistorică
Pietrele perforate descoperite în Israel au o formă circulară, cu o gaură centrală, ceea ce le-ar putea clasifica drept un tip rudimentar de roată. Cercetătorii cred că aceste pietre erau folosite pe post de fusaiole, unelte folosite în procesul de filare. Fusaiolele sunt obiecte circulare și grele, care sunt atașate la un ax pentru a ajuta la răsucirea fibrelor, cum ar fi lâna, transformându-le în fire de tors.
Pentru a confirma teoria conform căreia pietrele perforate ar fi servit acest scop, cercetătorii au construit replici ale acestora și le-au utilizat pentru a filma fibre de in, demonstrând că aceste obiecte erau într-adevăr funcționale în scopul lor original. Profesorul Leore Grosman, unul dintre autorii studiului, a explicat că aceste pietre „sunt de fapt primele roți din punct de vedere al formei și al funcției – un obiect rotund cu o gaură centrală conectată la un ax rotativ, folosit cu mult înainte ca roata să apară pentru transport”.
O colecție de pietre perforate descoperită într-un sit arheologic din Israel. Cercetătorii cred că aceste pietre erau, cel mai probabil, folosite drept fusaiole – obiecte circulare și grele, atașate unui fus, care permiteau adunarea eficientă a fibrelor, precum lâna, și transformarea acestora în fire de tors.
O nouă etapă în dezvoltarea uneltelor rotative
Această descoperire schimbă perspectiva asupra tehnologiei preistorice, sugerând că oamenii utilizau roți funcționale pentru activități de zi cu zi cu mult înainte de apariția roții pentru transport. Rolul acestor pietre ca unelte rotative le permitea oamenilor să eficientizeze munca de filare, ceea ce ar fi putut să faciliteze producția de textile și să ofere o bază solidă pentru inovările viitoare.
Cercetătorii subliniază că, deși aceste pietre nu erau folosite în transport, funcția lor de rotație deschide calea pentru înțelegerea evoluției tehnologiilor bazate pe mișcarea de rotație. Ei consideră că acest pas inițial a facilitat dezvoltarea viitoare a roții pentru olărit și a roții de car, invenții esențiale care au revoluționat viața umană în perioadele ulterioare.
Impactul tehnologiei moderne asupra arheologiei
O parte fascinantă a acestui studiu este felul în care tehnologia modernă a ajutat la investigarea amprentelor lăsate de meșteșugarii preistorici, dezvăluind atât inovația, cât și spiritul ingenios al acestor oameni. „Cel mai important aspect al studiului este cum tehnologia modernă ne permite să explorăm mai profund urmele lăsate de meșteșugarii preistorici și să învățăm lucruri noi despre ei și creativitatea lor”, au spus cercetătorii.
Studiul, publicat în jurnalul Plos One, descrie cum roata și axul au transformat istoria tehnologiei, făcând trecerea de la mișcarea liniară la mișcarea rotativă și facilitând mișcarea părților unor dispozitive. Această descoperire din Israel reușește să arunce o nouă lumină asupra originilor preistorice ale tehnologiei și ridică întrebări interesante despre modul în care inovațiile timpurii s-au dezvoltat în formele pe care le recunoaștem astăzi.
Cu această nouă descoperire, istoria roții ar putea fi rescrisă, sugerând că înțelegerea noastră a evoluției tehnologice trebuie revizuită pentru a include aceste unelte rotative primitive. Astfel, răspunsul la întrebarea „Cine a inventat roata?” devine mai complex, oferind o perspectivă amplă asupra creativității și adaptabilității omului preistoric.